Poezii |
Ana Blandiana
Contratimp Mă uit în trecut și nu înțeleg Urmele pașilor mei. Privesc înghețata zăpadă Prin care picioarele mele desculțe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Și mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani și anii epoci Nehotărâte și fără sfârșit? Nici un răspuns nu se naște Decât când nimeni nu mai are Nevoie de el Și întrebarea care-l aștepta A murit. |