Poezii

Adrian Păunescu Cineva mă ascultă În veac cu putere ocultă din zid cineva mă ascultă. cu cât mă coboară pe mine. cu-atât el mai mare devine. Iubirea mi-o suge prin tuburi. mă simt răstignit pe șuruburi, ce face cu mine nu-i veghea, el trage din zid cu urechea. Ai zice că apără, poate, poporul de rău și păcate, de cei ce țin arme în liră de cei care mint și conspiră. Dar nu el ascultă orbește, pe om când acasă trăieste, ne întră-n cearceaf și sub piele, în creier de gânduri săi-l spele. Prin mări, electronice unde în ochi și în tălpi ne pătrunde, putere zeiască și oarbă el scris e și-n firul de iarbă. Ascultă fereastra deschisă și viermii urcând în caisă, cum gâfâie-n dragoste mirii, concertul mărunt al pieirii. În veac cu poliție multă, din zid, cineva mă ascultă. 1981