| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Nichita Stănescu
Cheile Lanțul cu chei mi-a căzut din stele în creier, mi-au zornăit mințile de durere și de sunet. Trupul meu tot deveni o cheie de fier, Doamne, pentru o ușă uriașă la al cărei lacăt nu am cum să ajung, decât numai dacă mă ridici în brațe. Haide, cât ești de mare, tu, haide, cât ești tu de indiferent, răsucește-mă și rupe-mă și deschide odată ușa aia! Haide, deschide-o odată! 
|
|
 |