Poezii |
Adrian Păunescu
Ce frumoasă ești Ce frumoasă ești în prag de iarnă, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se răstoarnă, Țurțurii în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadă Ridicați de brațe de copii, Care-n frig și ger mai știu să creadă Că se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoasă ești în prag de vară, Când miroși a mere ce se coc, Cerul în ființa ta coboară Trupul meu din trupul tău ia foc. Focurile noastre se cunună, Focurile noastre se-nțeleg, Suntem baza lumii împreună Suntem vara focului întreg. Ce frumoasă ești în prag de toamnă, Ca o zi egală între nopți, Când iubirea noastră te condamnă Să ai soarta strugurilor copți. Să înveți, iubito, să te bucuri Că ți-am dat din jertfă un destin, Și că via asurzând de struguri, Va trăi definitiv în vin. Ce frumoasă ești în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta ușoară, Tu, cu muguri, bluza ți-o închei. Sigilat de taine nepătrunse Cerul bate drumul tău îngust, Trupul tău de muguri și de frunze De la cine să învăț să-l gust? |