Poezii

Nichita Stănescu Bocet Nu mai daşi pe la icoane, d-aia te-ai pierdut, Ioane... Singur ţi-ai făcut dreptate cu cuţitul pe la spate, de-ai belit la drumul mare, cum trecea, pe fieşcare... Nu-ţi şterseseşi din făptură caşul încă de la gură Hămeşit cum fuşi de foame te-ai crezut haiduc, Ioane. Curvele de tot ce sunt te-au fost legănat în cânt; Tot te-au încălzit cu dor şi dulceaţa vorbelor... Şi te-ai potrivit la şoaptă, minte crudă şi necoaptă, calea-n codru de-o luaşi plin de visuri şi de caşi Dară iarna n-o ştiui, nici ce-abate vântul şui... ...Treişpe lupi te-au încolţit, foamea de şi-au izbăvit şi te-au încălzit cu dinţii carnea ta şi ochii minţii, de te duci cu paşi desculţi legănat în treişpe burţi. 9-10 ianuarie 1955