Poezii |
Vasile Alecsandri
Andrii-Popa * Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Șapte ani cu voinicie Și-a bătut joc de domnie Și tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoț bărbat! Zi și noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot! Fug neferii cât ce pot, Căci el are-o pușcă plină Cu trei glonți la rădăcină, Ș-are-un murg de patru ani, Care mușcă din dușmani, Ș-are frați de cruce șapte, Care-au supt sânge cu lapte. Și nu-i pasă de nimic, Andrii-Popa cel voinic! Căpitane, frățioare, Ce se vede despre soare? Să zăresc vro patru cai!... N-auziși tu de-un Mihai? Căpitane, te gătește, Mihai mândrul te gonește. Iată-1, vine ca un zmeu! Fă trei cruci la Dumnezeu. Cum îi vede-n depărtare, Popa strigă-n gura mare: "Hai la goană de neferi! Hai la horă de muieri!"* A zis! țipă, se aruncă, Trece șes, pâraie, luncă Cu fugarul sprintenel Și cu hoții după el. Mihai mândrul vine iară, Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ce n-are loc Și din ochi aruncă foc. Fug cum fuge-o o rândunică, Fug ca fulgerul când pică, Și se duc voinicii, duc, Cu urgie de haiduc! Piept în piept!... câmpul răsună Toți de tot dau împreună. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sânge încruntați. "Ura, frați!" caii nechează, Sus văzduhul scănteiază. "Ura!" moartea s-a ivit! Vulturu-n zbor s-a oprit! Zi de vară pân-în seară Dau voinicii să se piară Și cu fierul ascuțit, Și cu pumnul amorțit. Sângele-n răni gâlgâiește, Glasu-n gură se sfârșește. Zece-s morți! doi încă vii, Mihai mândrul și Andrii. Andrii fuge făr' de-o mână, Prinde murgul la fântână, Dă pieptiș, sare pe șa Și din gură zice-așa: "Zbori, copile sprintenele, Să mă scapi de chinuri grele, Că mă jur, de mă-i scăpa, Ca pe-un frate te-oi căta". Murgul sprinten se repede. În zadar! Mihai mi-1 vede! "Stai, hoț-popă, dragul meu, Să-ți arăt cine sunt eu!" Și cum zice, mi-1 chitește, Drept în frunte mi-l lovește! "Ura!" Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. 1843, Ocna * Acest hoț a cutreierat țara șapte ani întregi, fără a-1 putea prinde vreo poteră. În anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poruncă domnească ca să puie mâna pe acel hoț vestit. Întâlnindu-l la Valea-Seacă, 1-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore. |