Poezii

Adrian Păunescu Analfabeţilor V-am spus că sunt un om periculos Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. V-am spus s-aveţi pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare şi de teamă. V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puţin pe libertate. V-am spus ca sunt oşteanul credincios Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi, Cenzori capricioşi ai vremii mele, C-o să vă coste scump măruntul moft, De a ne face nouă zile grele. V-am spus să puneţi mâna să munciţi. Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră, V-am spus că n-o să placa nimănui Pornirea voastră, tulbure şi sumbră. V-am spus că vremurile s-au schimbat Şi că situaţia e mai complexă, Nu-i intelectualul - servitor. Cultura nu-i ceva ca o anexă. Şi lumea nu se poate cuceri Umflând la cifre şi mimind tumulturi Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi, Cu papagali care ţin loc de vulturi. V-am spus şi am puterea să mai spun Ca nu încape muntele în seră Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad Şi de la căprioară la panteră. V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx, Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura Şi voi într-una fără să-l ciţiti Îl pomeniţi până vă doare gura. V-am spus că bătălia pentru om Nu iartă astăzi nici o dezertare Şi voi v-aţi decorat voi între voi Când lupta este în desfăşurare. V-am spus că muzica nu-i un microb Care ameninţă civilizaţii E-a omului pentru a fi mai bun, V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i. V-am spus, concetăţeni analfabeţi, Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte. Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte. 1979