| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Nicolae Labiș
Am uitat Am uitat să fiu deștept Pentru-o zi ori pentru-o viață Cât înmărmurit aștept, Albe, brațele-ți de gheață. Nu mai cuget, cred, mereu: Strâns în mine ca-ntr-un templu, Însă demn în miezul meu, Cu zgârcenie contemplu. 
|
|
 |