Poezii

Ana Blandiana Am crescut? Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare... Dragi şi ridicole, departe sunt zilele Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi. Am devenit puternici scăldându-ne-n derută Precum în apa Stixului Ahil, Dar de călcâiul vulnerabil încă Atârnă soarta universului întreg. E totul grav. Şi înţelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. Ne dă de gol adolescenţi doar lipsa Înţeleptei spaime de moarte.