Poezii Romanesti

Alergare

Cu gleznele frînte
de-nlăcrimare stelară,
îmblânzitoare de hăitași,
Pradă,
întoarcere transparentă
urmând vînătorul.
Acoperă-mi ochii Tată Ceresc,
Sângerează Lumina în Pietre.
Sunt roua Drumului
rănită de umblet,
mereu, mereu căutând.
Dar cine știe puntea
unde țngerii înnoptează
și cîtă lumină odihnește-n Cuvânt!?