Poezii |
Adrian Păunescu
O iubesc pe Alba-ca-Zapada Mi se-nlăcrimează rece spada Când ajung în fața ei și-o vad, O iubesc pe Albă-ca-Zăpada Și albastrul ochilor prăpăd. Uneori ea spune și cuvinte Cum ar fi ca frigul e frumos, Dar îmbrățișarea mea fierbinte Ar putea s-o dea din sine jos. Legea ei e depărtarea noastră, Ca să fie, nu o vom avea. Fulgera o lacrimă albastră Și mă tem că se topește ea. Îmi păstrez în drob de gheață spadă Nici n-aștept să se mai facă zi, Și pornesc spre Albă-ca-Zăpada S-o ating, dar fără-a o topi. Și mi-e frig, dar mult mai drag îmi este Și îngheț păzind-o vinovat, Și mă tem că va fugi-n poveste Și-o să moară la vreun dezghețat. Turture înmiresmat mi-e spada, Să despice-n jurul ei femei, o iubesc pe Albă-ca-Zăpada Și-am să mor în basm de dragul ei. |