Poezii

Nicolae Labis

Nicolae Labiș (1935 - 1956) Note Bibliografice Născut 2 decembrie 1935 Poiana Mărului, fostul județ Baia Decedat 22 decembrie 1956 București, înmortmântat la Bellu Tabel cronologic 1935 2 decembrie. Se naste Nicolae Labis, în Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judetul Suceava (pe teritoriul fostului judet Baia). Mama, Ana-Profira, învătătoare, este din Topolita, sat vecin cu Humulestii, si bunica ei, Zamfira Blendea, era înrudită cu Stefan sin Petrea Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Tatăl Anei-Profira, tăran, a murit în luptele de la Mărăsesti. Surorile Anei-Profira au fost învătătoare. Tatăl, Eugen Labis, fiu de brigadier silvic, este absolvent al Scolii Normale din Iasi, îndeplinind, din 1931, de-a lungul întregii vieti, menirea de învătător. Combatant în cel de al doilea război mondial. [... ] În afară de Nicolae, familia Labis mai are două fete: Margareta si Dorina. 1935-1942 Nicolae Labis învată să citească, pe la 5 ani, de la elevii mamei sale. Între primele lecturi, Capra cu trei iezi. Incepe să deseneze, anuntând o pasiune si o vocatie. 1942-1946 Scoala primară în satul natal (în clasa mamei), apoi, în refugiu, în comuna Mihăilesti, satul Văcarea (lângă Câmpulung Muscel), unde va urma clasa a III-a, obtinând numai note de 9 si 10. Colegii de atunci îsi amintesc că scria poezii si scenete si îi plăcea să apară în public ca recitator. În mai, 1945, familia se întoarce acasă si se stabileste la Mălini. 1946-1951 Se înscrie la Liceul "N. Gane" din Fălticeni. Bune rezultate scolare (medii finale peste 9,00). Tine un jurnal, Antologie si informatii literare (gânduri, conspecte, rezumate), atestând un orizont si un ritm de lectură impresionante. Dintre scriitorii preferati: Creangă (evocat în Străbunul meu, poemă din 1947) si Sadoveanu, a căror amintire sau prezentă în Fălticeni o urmăreste, străbătând itinerarele literare ale orasului. Excelent la orele de română, compunerile sale impresionând atât pe colegi cât si pe profesori. Participă, ca elev, la organizarea de conferinte si sezători literare, la 13 ani jucând, chiar în Femeia îndărătnică de Shakespeare, pe o scenă improvizată din Poiana Mărului. Noi încercări literare (caietele de teme păstrează, pe ultimele file, numeroase poeme) si dorinta de aîn public". În 1949, trimite "Scânteii Tineretului" Slove de ziar si la Posta redactiei se observă că tânărul corespondent are "mult simt artistic". În noiembrie, acelasi an, începe să scrie (pe un caiet de scoală, descoperit 30 ani mai târziu) nuvela Cărări Jpre victorie. În august 1950 (la 15 ani), poezia Muntele cântă, din caietul pe care l-a intitulat Cântecul unui adolescent, este trimisă "Vietii românesti". Revista confirmă primirea manuscrisului, notând, în răspunsul semnat de Cristian Sârbu, Mihu Dragomir si Eugen Jebeleanu că "numai din aceste versuri nu ne-am putut, însă, forma o părere asupra posibilitătilor dumitale" si cere lui Nicoale Labis precizări biografice suplimentare. Muntele cântă va vedea lumina tiparului în 1972, în Moartea unui poet. 1950 noiembrie. Consfătuirea tinerilor scriitori moldoveni. Labis este cel mai tânăr dintre tinerii participanti. Prezent ca o "minune locală", el uimeste pe cei de fată prin cultura vastă, solidă si se impune tuturor prin severă stăpânire de sine. La festivitatea finală recită propria sa poezie, Fii dârz si luptă, Nicolae! (publicată, o lună mai târziu, în "Iasul nou", unde va semna în continuare sau Nicolae Labis sau Niculai Mălin), dar, neimpresionat de succesul obtinut, "părăseste scena triumfător si glacial", cum îsi aminteste Lucian Raicu, aflat si el în asistentă. Atent în primul rând la detaliul pur cultural al lumii în care pătrunde, Labis pare a-si estompa cu lucidă obstinatie prezenta, complăcându-se a fi observator si nu protagonist într-o arenă cu legi de inefabilă inflexibilitate cum este arena literară. 1951 mai. Seria succeselor continuă. Bucuresti, Concursul de limba si literatură română, matematică si fizică, faza pe tară. Elevul de la Fălticeni obtine premiul I la limba română si fără "nici cea mai mică urmă de emotie vizibilă" ia cuvântul în numele tuturor concurentilor la festivitatea de închidere. Profită de venirea în capitală pentru a trece si pe la redactia "Vietii românesti", unde este întâmpinat cu bucurie si afectiune. 1951 iunie. Debut bucurestean: Gazeta de stradă apare în "Viata românească", nr. 6. 1952 ianuarie. Transferat la Liceul "M. Sadoveanu" din Iasi. Conducător al cenaclului literar din scoală. Aici, Labis îl cunoaste pe George Mărgărit, poet si publicist de autentică finete intelectuală, a cărui prietenie 11 va însoti toată viata. Continuă seria "prelucrărilor", de această dată din Lenau (pornind de la varianta literară făcută de Stefan Siklody) si două traduceri vor apărea în "Iasul nou". Vara, Labis întrerupe cursurile liceului, pe care îl va urma, din 1953, la fără frecventă pentru a da, în august 1954, la Fălticeni, examenul de maturitate, când obtine la limba română nota maximă. 1952 15 septembrie. În urma unui examen de admitere, Nicolae Labis intră la Scoala de literatură "Mihai Eminescu" din Bucuresti. "Văd un băiat de 16 ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu o frunte limpede încadrată din toate părtile de un păr hirsut, neobisnuit de mobil, dar de o mobilitate particulară, stăpânită de o distinctie nativă, un băiat care zâmbeste tot timpul, cu întreaga înfătisare, îndeosebi cu ochii, si în surâsul căruia ingenuitatea se contopeste suav cu o siretenie ironică" (D. Micu). Face parte din a treia serie de "elevi" ai Scolii, alături de Ion Gheorghe, Radu Cosasu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Doina Sălăjan... Cursurile sunt deschise de Petre Iosif, directorul Scolii. La festivitate participă, ca invitat de onoare, Mihail Sadoveanu ce spune tinerilor învătăcei: "Dacă dintre domniile voastre vor iesi doi sau trei scriitori, atunci va fi bine". Labis, despre care, după cum se vede, atât unii colegi, cât si scriitorii stiau că este poet, învată la clasa de măiestrie a Veronicăi Porumbacu. Alti profesori din Scoală: Mihai Gafita (seminarul de creatie), Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir (catedra de măiestrie artistică), Tudor Vianu (prelegeri de literatură universală), D. Micu, Ion Oană. Labis este redactor la sectorul de poezie din redactia "Anilor de ucenicie", revista Scolii. Din această perioadă datează Minimale, caiet incluzând lecturi considerate ca fiind absolut obligatorii pentru un tânăr poet: Rilke, Arghezi, Valery, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit, Kant, Horatiu, Proust, Keats, Lukâcs... Mitul lecturii si al bibliotecii, constituit încă din copilărie, devine dominant în universul spiritual al adolescentului. 1953 februarie. Pus în discutia colectivului pentru "abateri de la morala si disciplina Scolii". 1953 august. Sub semnătura Nicolae Mălin, în "Iasul nou", poemul Cuvânt tovarăsului Vladimir Maiakovsks: "Nu te imit rupând la vers ca altii" sau drag Esenin, ce să-i faci, si Blok/ Da' mă tot bate gândul că de-ai sti-o/ Aceasta nu te-ar supăra deloc". În manuscris traducerea unui catren de Villon. Citeste enorm si îsi cheltuieste toti banii în librării sau anticariate. O mare descoperire este editia Eminescu făcută de Perpessicius pe care o cercetează, împreună cu câtiva colegi prieteni, sub puterea unei fervori intelectuale iesite din comun. 1953 1 septembrie. De acum datează o scrisoare de dragoste (neexpediată, însă), interesantă în primul rând pentru felul matur în care tânărul Labis îsi observă si mărturiseste "îndepărtarea" eului liric de cel biograflc: "Dragă Lucica, pentru că pe oameni îi interesează orice se petrece cu dânsii, află că te iubesc neîngăduit de mult. Nu te speria, ti-am substituit toate gândurile si de aceea nu cer reciprocitate. Scrisoarea aceasta pot scrie într-o clipă de totală îndepărtare de mine. Este, dacă vrei, o farsă pe care cel care judecă o joacă celui îndrăgostit. El este romantic si, asemeni lui Faust din Lenau, se multumeste cu imaginile. Se spune că cei mai mari satirici erau foarte duiosi. Sunt duios si eu cu obiectul hazului meu, Nicolae Labis. De aceea, nu te purta prea milos cu el. Poate să-l jicnească. Nu-l lăuda prea mult, din politetă. Poate să-l supere. Dar întâlneste-l din când în când. Poate în clipele lui de mare turburare va citi sumedenie din versurile lui scrise pentru tine. Să nu te temi că am să râd de situatia aceasta ridicolă. Când se află el în hainele noastre, si aceasta se întâmplă întotdeauna de-o vreme încoace eu nu mai exist. Veti fl deci singuri. Nu te speria, ti-am substituit toate gândurile si vezi, de aceea, nu cer reciprocitate. Pentru că pe oameni îi interesează orice se petrece în legătură cu ei, află că te iubesc neîngăduit de mult. Nicolae Labis. P.S. Scrisoarea aceasta o trimit eu, cel care judec, rupând o foarte lungă scrisoare de-a lui. Amenintând cu degetul, spun la revedere, căci se pare că eu am să dorm un somn cam lung". 1951-1954 O extrem de întinsă productie lirică, găzduită în principalele publicatii culturale si literare ale vremii, vă rămâne doar acolo, întrucât nici Primele iubiri, nici Lupta cu inerlia, si nici una dintre editiile apărute între 1958 -1985 nu o vor retine. Sunt poezii urmând, confirmând tematica si retorica lirică a deceniului sase, dar care, citite astăzi, fac totusi notă aparte. În monografla sa, Ion Bălu observă că versul în discutie "sună altfel, vocea lui este mai catifelată, mai suavă, privirea senină, sufletul candid", asa încât "semnele poetului înzestrat nativ sunt vizibile în crispările antiromantice, îndreptate împotriva sentimentalismului enuntiativ, în efortul de a scoate expresia artistică de sub înrâurirea jurnalismului prozaic". 1954 primăvara. Pus în discutia organizatiei U.T.M. si, cu 1 vot contra, se hotărăste excluderea sa din organizatie. Sanctiunea nu este, însă, confirmată de organele superioare. Dese vizite la Mihail Sadoveanu. 1954 iunie. La banchetul de absolvire, Labis recită poemul Vârsta de brom tipărit postum, în 1962. Este angajat în redactia "Contemporanului", apoi a" Gazetei literare". 1954 octombrie. În "Viata Românească": Moariea căprioarei. Se înscrie la Facultatea de filologie, dar o părăseste după un semestru. 1955-1956 Anii în care sunt scrise piesele lirice majore din creatia poetului. Multe dintre ele, desi publicate în reviste, nu intră în sumarul Primelor iubiri. Altele, vor rămâne în manuscris. Toate, însă, vor pătrunde treptat în constiinta publică, odată cu editiile de după 1962. Din aceeasi perioadă, o traducere partială (Au lecteur) si o traducere integrală (Harmonie du soir, cu o splendidă "rezolvare", precum "Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir" ="Tu mai lucesti în mine precum un rug barbar") din Baudelaire. 1956 martie. Conferinta pe tară a tinerilor scriitori la care Labis rosteste un cuvânt exemplar. 1956 toamna. Puiul de cerb, poem pentru copii, precede cu numai câteva săptămâni debutul poetic Primele Intreg anul fusese si continua să fle "neverosimil de productiv", căci în timp ce manuscrisul Iubirilar îsi urma nu foarte dreptele lui căi editoriale, Labis scrie mult, publică, iar proiectul Luptei cu inerlia 11 preocupă intens. 1956 2 decembrie. La putin timp după ce, înconjurat de prieteni, sărbătorise aparitia primului său volum de poezii, Nicoale Labis împlineste 21 de ani. 1956 10 decembrie noaptea. Este accidentat de un tramvai în statia de vis-ă-vis de Spitalul Coltea. Transportat imediat la spital, are ca diagnostic (serviciul de chirurgie, ora 2.30): "traumatism cranian si al coloanei vertebrale; paraplegie?" Spre ziuă, este transferat la Spitalul de urgentă. Aici, dimineata, va dicta prietenului său Aurel Covaci cele 11 versuri dintre care primul este: "Pasărea cu colt de rubin..." Eforturile medicilor, enorma mobilizare sufletească a colegilor, cunoscutilor si, bineînteles, prietenilor nu pot opri drumul ireversibil al bolii. 1956 22 decembrie. Nicolae Labis moare noaptea, la ora 2.00. Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc Eugen Jebeleanu, Gheorghe Tomozei si Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeste Moartea căprioarei. Este înmormântat la cimitirul Bellu după ce convoiul face un ocol prin fata mormântului lui Mihai Eminescu. 1958 Început de an. Apare Lupta cu inertia, sub îngrijirea unui colectiv format din Lucian Raicu, Eugen Mandric, Savin Bratu si Aurel Covaci. 1962-1985. Douăsprezece editii Labis (cu o spectaculoasă recuperare a manuscriselor), sinteze monografice, studii, articole, numere omagiale în principalele reviste. O idee comună în acestea din urmă: atât pentru contemporani, cât si pentru urmasi, începând cu generatia care va intra în literatură după 1960, Labis este nu numai un model, ci si un reper de constiinte. ANTOANETA TÃVÃSESCU